primariagarcina@primariagarcina.ro 0233 242 200

Comuna Gârcina este o comunitate rurală așezată într-un cadru natural binecuvântat, din toate punctele de vedere. Se situează în partea centrală a județului Neamț, întinzându-se pe o porțiune a Depresiunii Cracău-Bistrița, la nord de municipiul Piatra Neamț

     Această comună cuprinde trei sate, Gârcina, Cuejdiu și Almaș, înșirate pe frumoasele văi ale râurilor Cuejdi și Almaș pe o suprafață de 122,5 km2 și conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gârcina se ridică la 4.336 de locuitori, majoritatea locuitorilor sunt români (97,21%).

     Cercetătorii relevă faptul că primii oameni stabiliți aici aparțin eneoliticului, deci așezarea lor datează de aproximativ 5000 de ani. Pe traseele de la Hîrcu-Almaș, explorate de profesorul universitar Radu Vulpe și arheologul Constantin Mătase, în urmă cu aproape 70 de ani s-au găsit resturi de ceramică, chirpici de la case și un idol (statuietă, figurină) de lut, piese ce aparțin civilizației de tip Cucuteni B.

     Atestarea documentară a satelor Gârcina ( Oprișeni) și Cuejdiu constituie un adevărat certificat de naștere, primul act domnesc fiind găsit la Constantinopol de Pr. Paul Mihail. Actul domnesc de la 12 iulie 1415, strict referitor la Oprișeni consemnează:

«Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn a toată Țara Moldovlahiei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, că noi înșine și cu sfatul nostru și cu bună voia noastră am cugetat să facem pomenire și pentru sufletele sfântrăposaților noștri înaintași, și pentru sufletul nostru și pentru sănătatea noastră, și pentru sufletele copiilor noștri și pentru sănătatea lor, și am dat mânăstirii Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este la Bistrița, unde este egumen Dometian, un sat pe Chivejdți, anume satul lui Opriș și al lui Oană, nepotul său, să fie uric acestei mănăstiri, cu tot (venitul), de la mic până la mare, și cu straja, și nimeni altul să nu cuteze a încerca întru nimic.

     Satul lui Opriș, la care face documentul referire, este din comuna Gârcina, zonă de pe Valea Cuejdiului. Despre satul Cuejdiu, aparținând odinioară moșiei Oprișeni, hrisoavele vorbesc și in perioada domniei lui Ștefan: «Eu, Ștefan Voievod, domn al Țării Moldovei a binevoit domnia mea și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim mănăstirea noastră dela Piatra lui Crăciun și satele și Dărmăneștii, pe Chivejdi și Oprișani și poienile dela Chivejdi...

     La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț și era formată din satele Gârcina, Cuejdiu, Dărmănești și Ciritei, având în total 1755 de locuitori. În comună funcționau o fabrică de spirt, trei mori de apă, patru biserici și o școală. În anul 1925 se consemnează în aceeași alcătuire, în plasa Piatra a aceluiași județ, populația fiind de 2725 de locuitori. În 1931, comuna, formată din satele Cuejdiu și Gârcina, a devenit comună suburbană a comunei urbane Piatra Neamț.

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Neamț, preluând și satul Almaș de la comuna Dobreni.

În spațiul comunei Gârcina, un rol foarte important l-a avut Mânăstirea Almaș, În jurul căreia au gravitat, de-a lungul timpului, numeroșii stăpâni de sate și moșii, printre care și Ecaterina, soția spătarului Iordache Cantacuzino, care a avut un rol important în extinderea complexului monahal, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.

     Așezat în liniștea codrilor de fag și molid într-un peisaj sălbatic, sub aspectul unei păduri înecate, s-a format cel mai tânăr și mai mare lac de baraj natural din țară. Lacul Cuejdel sau lacul Crucii, cum îl mai denumesc localnicii, are la origine o alunecare masivă de teren care s-a produs pe versantul stâng al văii, în mai multe etape, începând cu anul 1978 și culminând cu cea din 1991. În ultima etapă s-a format barajul natural care a blocat întreaga vale favorizând acumularea unei mari cantități de apă rezultată ca urmare a precipitațiilor abundente din luna iunie a anului 1991. Lacul Cuejdel se întinde pe o suprafață de 2,2 ha cu o lungime de 1 km și o adâncime maxim de 16 m. În aval de lacul Cuejdel s-au format înca 4 mici lacuri care au suprafețe de cateva sute de m2, unele dintre ele fiind în stare avansată de colmatare. Astăzi, Lacul Cuejdel reprezintă o importantă sursă de inspirație și un interes crescut în rândul fotografilor, regăsindu-se în mai multe expoziții, datorită peisajelor, pentru că lacul are întotdeauna o nouă poveste, indiferent de anotimp, fiind un lac “relativ nou”, atât malurile cât și lacul sunt în continuă schimbare.

     Una dintre cele mai importante personalități a Comunei Gârcina este Melchisedec Ștefănescu (Mihail, pe nume de mirean, n. 15 februarie 1823Gârcinajudețul Neamț — d. 16 mai 1892Roman, Neamț), fost episcop și istoric român, politician, membru titular (1870) al Academiei Române. Cel ce va rămâne cunoscut cu numele de cleric Melchisedec Ștefănescu se naște la 15 februarie 1823, în familia lui Petru și Ana Ștefănescu, purtând numele de botez Mihail Ștefănescu. Tatăl și bunicul au fost preoți în satul Gârcina,  iar mama era fiica preotului Ion Focșa din Negrești. La 7 ani merge la școala din sat, iar la 9 ani este dus în târgul Piatra Neamț și dat la școala de la Biserica Sf. Ion. Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale și a publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 septembrie 1870 a fost ales membru activ al Academiei Române iar la sesiuni a prezentat comunicări, referate și diferite lucrări, astăzi școala din Gârcina purtându-i numele.

Ai vreo intrebare pentru noi ?